Rottweiler-ul din zilele noastre este urmașul câinilor-păstori din timpurile romanilor, probabil al mastiff-ului italian. În vreme ce romanii și-au extins imperiul peste întreaga Europă, Rottweiler-ul le-a stat alături având menirea de a păstori cirezile de vite și de a-i apăra pe soldați și alimentele acestora de prădători.
Datele istorice au consemnat că unele trupe romane, în cele din urmă, au intrat și s-au stabilit în Germania în anul 74 Î.Hr. În acele timpuri, acoperișurile din olane (țigle) roșii reprezentau stilul arhitectural obișnuit, iar colonia a fost numită Rottweil, după denumirea în limba germană a țiglelor roșii. Această colonie a dat naștere numelui rasei care a contribuit cu loialitate și curaj la dezvoltarea civilizațiilor romane și germanice.
Regiunea Rottweil a cunoscut în secolele ce au urmat o dezvoltare semnificativă, datorită activităților comerciale desfășurate, ea găzduind un important târg de vite. Câinii rottweiler erau folosiți în această perioadă atât în conducerea turmelor, cât și în paza lor împotriva hoților și a animalelor sălbatice, iar măcelarii obișnuiau să-și protejeze banii ținând săculeții cu monede legați la gâtul câinilor rottweiler.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, când căile ferate au devenit principala modalitate de transport, rasa a scăzut numeric atât de mult, încât în anul 1900 a existat o singură femelă în orașul Rottweil și încă câteva, foarte puține, în împrejurimi. Renașterea rasei până la primul război mondial a fost posibilă datorită cererii din ce în ce mai mari pentru câinii polițiști, care a revigorat interesul pentru câinii Rottweiler. În timpul primului război mondial, rottweilerii au fost folosiți în diferite roluri, inclusiv ca mesageri, câini salvatori sau de pază.
Prin eforturile unor crescători pasionați din Stuttgart, rasa a proliferat la începutul secolului XX. Rottweiler-ul este încadrat în clasa câinilor utilitari și a fost prima dată înregistrat de către American Kennel Club în 1931.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu