Digestia câinelui

Sistemul digestiv canin

Ultimul drum al alimentelor începe din extremitatea cefalică a aparatului digestiv - gura. Fiind un animal carnivor, cavitatea bucală a câinelui are o conformație tipică pentru a sfâșia, tăia și sfărâma carnea și oasele. Masticația este foarte sumară și rapidă. Datorită lipsei de mișcări laterale a maxilarului, acesta execută numai mișcări verticale, exclusiv de sfâșiere și mărunțire a hranei.

La câine, la nivelul cavității bucale, nu există nici un fel de digestie a alimentelor ingerate, pentru că, la acest segment, saliva conține o cantitate foarte mică din fermentul care ajută la digestia amidonului. Din această cauză, alimentele ce conțin cantități mari de amidon sunt practic aproape netransformate.

În cavitatea bucală, are loc doar o înmuiere a alimentelor, concomitentă cu sfâșierea și mărunțirea hranei și o acoperire a bolului alimentar cu un strat de mucus, care ușurează înghițirea ce se produce foarte rapid. Între cavitatea bucală și stomac, nu au loc transformări semnificative, alimentele doar coboară în stomac.

Stomacul câinelui este unicompartimentat și are o capacitate ce reprezinta 9-30 % din greutatea corpului (în funcție de rasă), cu o secreție abundentă și concentrată de acid clorhidric și pepsină. Sucul gastric este bogat în fermenți hidrolitici care acționează specific asupra proteinelor.

Concentrația mare de acid clorhidric favorizează mineralizarea oaselor ajunse la acest segment, pH-ul (1-3) - foarte acid - face ca digestia proteinei animale să fie aproape totală. Cu toate acestea, digestia la nivelul stomacului este lentă, însă extrem de eficientă, astfel încât un câine adult poate fi hranit o dată sau de două ori pe zi. În aceste condiții, o porție de 600 - 700 g administrată unui câine este complet digerată abia după 10-12 ore (cca. 50g/oră), în funcție de natura țesuturilor ingerate.

Dacă digestia proteinei sub acțiunea pepsinei se derulează în mod corespunzator, nu același lucru se întâmplă cu grăsimile și glucidele, care nu suferă la acest nivel transformări esențiale, ci doar o grupare a lor și apoi o trecere în următorul segment, intestinul subțire. Secrețiile pancreasului și ale ficatului ce se varsă în intestin au rolul de a finaliza digestia.

Intestinul subțire la câine este scurt și are o capacitate destul de mică de prelucrare, motiv pentru care componentele alimentare trebuie să aibă un volum redus și o valoare biologică ridicată pentru o valorificare optimă.

Lungimea intestinului nu depășește mai mult de 5 ori lungimea corpului, iar sub raportul volumului, acesta se situează doar la jumătatea capacității stomacului.

Toate aveste particularitati anatomo-fiziologice ale aparatului digestiv recomandă ca alimentația câinelui să se bazeze în principal pe carne și subprodusele acesteia.